Anathema, a fine year to be

Au survenit ceva schimbări în perimetrul festivalurilor metal, motiv pentru care vara aceasta avem parte de revenirea Rock the City în peisajul festivalurilor, mutarea DBE de la Alba-Iulia la Curtici, Arad și de o serie de îmbunătățiri sau reinventări în ceea ce privește line-up-urile. Vântul schimbării a ajuns și la noi, iar dacă Rock the City au îmbrățișat punk-rock-ul celor de la The Offspring, genul progresiv, dar și post-metalul sunt printre noile alegeri făcute de organizatorii Rockstadt Extreme Fest în cadrul line-up-ului cu trupe ca Opeth, Leprous, Solstafir, Taine, Allochiria și Am Fost la Munte și mi-a Plăcut. Curentul progresiv a fost reafirmat și de Festivalul Artmania, care a chemat anul acesta pe scenă trupele Riverside și Devin Townsend Project. De asemenea, Festivalul Artmania nu se află la primul contact cu progresivul, pe scena sa au urcat de-a lungul timpului și formațiile: Opeth, Anathema, Pain of Salvation și Ihshan.

We’re Here Because We’re Here

Actul artistic Anathema din 2015 de la Artmania nu a avut impact direct asupra mea, nu m-a mișcat atât de tare pe moment, dar alte evenimente premergătoare concertului aveau să mă facă să prețuiesc acele clipe: în drum spre București, popasul într-o stație de autobuz din Căciulata și piesa ce avea să-mi deschidă apetitul pentru Anathema, Untouchable Part 1, care se auzea din perechea de căști împrumutată. Apoi am trecut fugitiv prin cele mai bune materiale discografice ale trupei cu ajutorul albumului live Universal, ascultând melodii de pe Judgement (1999), A Fine Day to Exit (2001), A Natural Disaster (2003), We’re Here Because We’re Here (2010) și Weather Systems (2012). Acest album mă poartă de fiecare dată în timp, am în fața ochilor un portret al Pieței Mari din Sibiu, surprinsă în după-amiaza precedată de concertul britanicilor: un spațiu înconjurat de razele soarelui, cu vitrinele buticurilor deghizate în prisme prin care lumina intră și se transformă în curcubeu.

ANATHEMA_0691_2014_credit_Scarlet_Page.jpg

Weather Systems

Fiecare dintre noi trece la un moment dat printr-o schimbare: se mută dintr-un loc în altul, îmbracă o haină nouă sau pur și simplu experimentează oscilațiile climatice. Cea din urmă influențează modul în care vedem lumea și joacă un rol important în amintirea emoţională. Schimbarea vremii și a playlist-ului poate conduce la experimentarea unei stări puternice de nostalgie. Poate că Universal m-a făcut să retrăiesc zilele însorite de iulie, dar cu The Optimist reușesc să revizitez amintiri ale unor momente nu tocmai plăcute, dar care m-au făcut mai puternică. Noul The Optimist nu tocmai optimist, marchează o schimbare stilistică a sound-ului trupei. Desigur, aceasta a mai trecut printr-o astfel de transformare la început de drum când dintr-o trupă de death/doom numită Pagan Angel ia naștere sunetul progresiv marca Anathema. De această dată însă, formația o apucă pe un drum experimental cu împrumuturi din muzica electronică.

A Fine Day to Exit

Pentru că poartă pecetea progresivului, Anathema nu se ferește să contruiască un album conceptual plecând de la povestea relatată în 2001 pe A Fine Day to Exit. Cuvinte precum „depărtare”, „frică”, „disperare”, dar și „speranță” construiesc tematica noului album The Optimist. În ceea ce privește sunetul, albumul reprezintă un mix între baza rock a A Fine Day to Exit, atmosfera orchestrală de pe ultimele trei albume, și noi și neașteptate direcții, care îl fac freș și familiar totodată. De asemenea, conține și pasaje monotone și melodii care eșuează în a produce sentimente puternice, care îl îndepărtează ușor de încărcătura tematică și îi acordă ascultătorului câteva momente de respiro. Mai mult, Anathema nu țintește către progresiv de această dată, The Optimist fiind adânc ancorat în post-rock.

The Optimist

Materialul discografic începe cu sunete specific floydiene introduse de 32.63N 117.14W care reprezintă coordonatele Silver Strand Beach, San Diego, ultima locație a personajului care apare și pe A Fine Day To Exit. Albumul s-a încheiat cu sunetul valurilor care se sparg, iar acum The Optimist preia acel sfârșit pentru a spune povestea mai departe. Protagonistul se urcă la volanul mașinii parcate pe plajă pentru a lăsa totul în urmă. A doua melodie de pe The Optimist, Leaving it Behind, pare să fie fratele geamăn al melodiei Release, reconstruind parcă atmosfera de pe A Fine Day To Exit. Riff-urile ambițioase de pe Leaving it Behind, împreună cu vocea hotărâtă a solistului Vincent Cavanagh afirmă determinarea personajului de a părăsi plaja pentru a-și găsi un scop în viață. După câteva melodii acesta redevine singur și confuz, iar acest lucru se simte pe Springfield și Ghosts unde vocea tulburătoare a solistei Lee Douglas alunecă printre notele care deși sunt puține nu sunt deloc reținute. Pe The Endless Ways vocea solistei creează ca niciodată un puternic contrast cu cea a lui Vincent Cavanagh. Riff-urile tăioase se potrivesc cu versurile și creează un tablou cu imagini ce se derulează cu o succesiune imperceptibilă. Aceste umbre și lumini care îi traversează fulgerător ferestrele și oglinzile mașinii împreună cu o voce care îi șoptește că este iubit îl fac pe protagonist să devină nostalgic și să conducă toată noaptea departe de San Diego: „Hold on, hold on for dear life/ And run, and run all night/ For you are loved in endless ways”. Pianul care reprezintă un instrument foarte important pentru album, iese în evidență în melodiile The Optimist, San Francisco și Springfield. Notele de pian de pe San Francisco se întâlnesc cu sunetele de percuție, momentul de climax fiind atins în finalul melodiei când se pot remarca sunete specifice unui ambuteiaj în trafic. Următoarea destinație este Springfield, locul unde personajul „optimist” realizează că a condus fără oprire. Versurile „How did I get here?/ I don’t belong here” surprind starea de incertitudine, iar strigătul lui Lee Douglas de la minutul 4:04 și repetat la 4:17 reprezintă disperarea de care este cuprins protagonistul. Springfield este o piesă aerisită, cu foarte puține versuri, dar o piesă care transmite foarte mult și pot spune că este printre favoritele mele, alături de Endless Ways. Can’t let go este ușor repetitivă doar pentru a sublinia cât de mult îl obsedează pe „optimist” situația în care a ajuns. Ritmul alert construit de tobele lui Daniel Cardoso și intercalat de chitară face loc melodiei Close Your Eyes. Aceasta se remarcă, pe de o parte, prin vocea dulce a solistei Lee Douglas și, pe de altă parte, prin influențele jazzy din final. Lee joacă multe roluri pe parcursul materialului discografic, de această dată este vocea șoptită care îl îndeamnă pe protagonist la uitare, la vis și detașare: „It’s okay, it’s okay/ It’s just a dream/ Go back to sleep”. „Optimistul” este răscolit de întrebări pe timpul nopții, întrebări cu privire la propria persoană, întrebări fără răspuns și un singur deznodământ. Pe Wilfires acesta ajunge la concluzia că este prea tărziu.

maxresdefault.jpg

Chitara acustică întrepătrunsă de sunetul valurilor indică spre coordonatele 32.63N 117.14W. Povestea se încheie cu decizia personajul de a relua vechile relații cu persoanele dragi lui și, așa cum reiese și din titlul ultimei melodii “Back to The Start”, cu decizia de a o lua de la capăt. Mare parte din experiența de pe The Optimist este una întunecată, cu melodii care au două versuri sau nici unul. Multe dintre ele sunt fraze care se repetă, ciocnindu-se unele de altele, dar care transmit emoții puternice. Poate că este cel mai slab album al decadei, dar acest lucru este datorat remarcabilului trio anterior: We’re Here Because We’re Here (2010), Weather Systems (2012), Distant Satellites (2014). Cu toate acestea, The Optimist este un material superb care nu face decât să exploreze noi ținuturi și să întindă la maximum limitele stilistice ale membrilor Anathema.

Un gând despre „Anathema, a fine year to be

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: